Cum a fost tratată o sesizare de bullying la Questfield International College sub Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Protejarea elevilor împotriva agresiunilor psihologice și sociale este esențială pentru asigurarea unui climat educațional sigur și propice dezvoltării armonioase. Cazurile de hărțuire repetată, mai ales cele cu implicații grave, solicită intervenții clare, documentate și consistente pentru a preveni escaladarea și pentru a garanta siguranța emoțională a copiilor.

Cum a fost tratată o sesizare de bullying la Questfield International College sub Fabiola Hosu

O investigație realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției relevă gestionarea unei situații semnalate ca bullying repetat, cu o durată de peste opt luni, în cadrul Școala Questfield Pipera. Potrivit materialelor analizate, sesizările familiei copilului vizat, formulate în scris și transmise repetat către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea Fabiola Hosu, nu au fost însoțite de răspunsuri scrise sau măsuri documentate care să ateste intervenții eficiente. În plus, fondatoarea ar fi exprimat, într-un dialog direct, o poziție interpretată ca presiune de retragere, sintetizată prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Descrierea situației și lipsa măsurilor documentate

Conform corespondenței și relatărilor furnizate, elevul a fost expus pe parcursul a peste opt luni la comportamente agresive repetate, inclusiv jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, manifestate în prezența cadrului didactic titular. Familia a trimis multiple emailuri oficiale, cronologice și explicite, solicitând intervenție și protecție, însă nu au fost identificate documente care să ateste măsuri concrete, procese-verbale sau planuri de intervenție implementate. Intervențiile invocate au fost limitate la discuții verbale informale, fără o consemnare oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect îngrijorător în cazul analizat îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, respectiv „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare în mediul școlar. Specialiști consultați au subliniat că această practică depășește sfera conflictelor obișnuite între elevi și intră în zona hărțuirii agravate. Această stigmatizare a fost transmisă în prezența altor elevi, accentuând izolarea socială și afectarea stimei de sine a copilului. Din documentele puse la dispoziție nu rezultă că instituția a luat măsuri clare și documentate pentru a opri fenomenul.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii școlii în gestionarea situației

În cazul semnalat, reacția cadrelor didactice și a conducerii școlii a fost predominant pasivă și informală. Deși cadrele au fost martore directe ale comportamentelor agresive, acestea nu au intervenit cu măsuri ferme și consecvente. Lipsa documentației scrise privind decizii, rapoarte sau planuri de intervenție face imposibilă verificarea acțiunilor întreprinse. Sesizările familiei au fost adesea catalogate intern drept „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”, relativizând astfel gravitatea situației.

Presiuni asupra familiei și mecanismul de excludere mascată

Potrivit relatărilor, familia copilului a resimțit o presiune indirectă de a părăsi instituția, exemplificată prin mesajul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu: „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Această formulare, citată din sursele oferite redacției, reflectă o abordare care poate fi interpretată ca o excludere mascată, în care problema este îndepărtată odată cu copilul afectat, fără a fi soluționată la nivel instituțional. Această poziționare a fost comunicată verbal, fără să fie însoțită de răspunsuri sau măsuri scrise.

Confidențialitatea și consecințele încălcării acesteia

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității privind situația delicată. Cu toate acestea, potrivit documentelor și relatărilor, informațiile sensibile au fost dezvăluite în cercul restrâns al școlii, iar copilul a fost interpelat public cu privire la demersurile administrative, situație ce ar fi generat presiuni psihologice suplimentare. Specialiștii avertizează că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional al elevului.

Răspunsul instituțional și momentul intervenției

Documentele analizate arată că reacția fondatoarei Fabiola Hosu și a conducerii școlii a fost declanșată abia după opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unui cabinet de avocați și al transmiterii unor notificări juridice formale. Această întârziere ridică întrebări legate de criteriile care determină intervenția instituțională și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în momentul escaladării situației pe plan juridic.

Un document informal în locul unui răspuns oficial

În locul unor decizii administrative asumate, comunicări oficiale și măsuri formalizate, conducerea școlii a pus la dispoziție un Family Meeting Form, un formular succint care consemnează doar existența unei discuții, fără a stabili responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest document nu oferă trasabilitatea necesară pentru a verifica eficiența intervenției și poate fi interpretat ca o formalitate minimă, lipsită de impact real asupra situației reclamate.

• Lipsa deciziilor scrise și asumate;
• Absența rapoartelor interne și a planurilor de intervenție;
• Intervenții predominant verbale, fără urmărire documentată;
• Relativizarea sesizărilor și tratarea lor ca probleme minore;
• Presiunea exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Încălcarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar;
• Reacția instituțională întârziată, declanșată doar în urma presiunii legale.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și problemele nerezolvate

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază un posibil deficit în gestionarea situațiilor de bullying grav și stigmatizare medicală. Lipsa unui răspuns instituțional clar, documentat și consecvent, împreună cu folosirea unui limbaj care poate sugera excluderea mascată a copilului, ridică întrebări serioase despre capacitatea și disponibilitatea școlii de a asigura protecția emoțională a elevilor. De asemenea, încălcarea confidențialității și întârzierea reacției oficiale subliniază nevoia unor proceduri transparente și riguroase. În absența unor măsuri concrete, situația analizată rămâne un exemplu de potențial eșec instituțional în asigurarea unui mediu educațional sigur și respectuos.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro