Bullying la Questfield International College, educația sub semnul întrebării

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă care necesită un răspuns structurat, transparent și documentat din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a acestor situații este esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor, iar lipsa unor intervenții clare poate avea efecte negative profunde asupra sănătății emoționale a copiilor. Investigația următoare analizează un caz semnalat la o instituție privată din București, în care măsurile instituționale par insuficiente în fața unor acuzații serioase privind bullyingul sistematic.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra unei situații semnalate și a răspunsului instituțional

Pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției, în cadrul Școlii Questfield Pipera a fost reclamată o situație de bullying repetat care s-a desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările familiale indică existența unor jigniri zilnice, episoade de stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului, în contextul lipsei unor măsuri scrise și documentate din partea instituției. Această investigație examinează elementele disponibile, modul în care au fost gestionate sesizările și implicațiile asupra protecției elevilor.

Descrierea situației semnalate: bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și materialelor furnizate, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive și repetate încă din primele săptămâni ale incidentelor, incluzând jigniri directe, umiliri publice și excludere socială în timpul activităților școlare. Familia a adresat numeroase sesizări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și măsuri concrete. Din analiza documentelor nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri formale sau planuri de intervenție clare. Intervențiile par să fi fost limitate la discuții verbale fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a permis escaladarea situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant în mediul școlar, conform relatărilor și documentației puse la dispoziție. Specialiștii consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, care afectează profund percepția copilului asupra propriei identități și integrități. Din materialele analizate nu reiese că instituția ar fi adoptat măsuri ferme sau documentate pentru a opri această formă de stigmatizare, ceea ce indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului.

Răspunsul instituției: pasivitate, intervenții informale și lipsa trasabilității

Deși familia a comunicat în mod repetat și documentat situația, răspunsurile din partea școlii au fost predominant informale, constând în promisiuni verbale și întâlniri fără consemnări scrise. Lipsa unor decizii asumate, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare afectează trasabilitatea acțiunilor și împiedică evaluarea eficienței măsurilor. Această abordare a fost percepută de familie ca o minimalizare a gravității situației și o transferare a responsabilității către părinți.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității datelor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor de afectare a echilibrului emoțional al copilului. Documentele analizate nu evidențiază măsuri concrete asumate pentru protejarea acestor informații, iar relatările indică transmiterea lor în mediul școlar, cu consecințe negative pentru copil. Astfel de practici, potrivit specialiștilor, pot constitui presiune psihologică instituțională.

Poziția fondatoarei și mesajul transmis familiei

Un moment definitoriu în gestionarea cazului este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, potrivit căruia familia ar fi fost informată că „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, relatată de familie și necontrazisă printr-un răspuns scris din partea instituției, poate fi interpretată editorial ca o deplasare a discuției de la protecția copilului spre considerente economice și contractuale. Redacția subliniază că această interpretare nu este o concluzie juridică, ci o analiză bazată pe documentele și mărturiile disponibile.

Documentele instituționale: un formular informal în locul deciziilor asumate

În răspuns la sesizările repetate, conducerea școlii a pus la dispoziție un document de tip “Family Meeting Form”, care însă nu conține elementele caracteristice unui act administrativ complet: lipsesc responsabilitățile clare, termenele de implementare, sancțiunile și măsurile concrete. Din perspectivă jurnalistică, acest formular pare mai degrabă o consemnare a existenței unei discuții decât un instrument de intervenție instituțională cu efecte verificabile.

Impactul asupra copilului și reacția instituției în fața presiunii legale

Raportul psihologic anexat cazului, realizat de un specialist de renume, descrie efecte emoționale grave generate de expunerea prelungită la bullying, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar. Instituția nu a reacționat oficial pe durata a peste opt luni, iar un răspuns mai ferm a apărut abia după implicarea echipei juridice a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția administrației școlare și prioritățile instituționale în protecția elevilor.

sesizări scrise repetate fără răspunsuri documentate;
stigmatizare medicală utilizată ca instrument de umilire;
intervenții informale fără procese-verbale sau decizii scrise;
presiuni directe sau indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului;
lipsa unor proceduri clare de gestionare a bullyingului;
încălcarea potențială a confidențialității informațiilor sensibile;
răspunsuri instituționale întârziate și incomplete.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor și declarațiilor disponibile indică o disonanță semnificativă între valorile declarate de Questfield Pipera și modul în care a fost gestionată situația de bullying semnalată. Lipsa documentației privind măsuri concrete, absența unor răspunsuri scrise și predominanța intervențiilor informale ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a proteja efectiv elevii. De asemenea, mesajul transmis de fondatoare reflectă, potrivit familiei și investigației, o cultură organizațională orientată spre evitarea conflictului, ceea ce contravine așteptărilor legitime ale comunității educaționale.

În acest context, rămâne deschisă întrebarea cu privire la mecanismele reale de protecție existente în cadrul Questfield International College și la modul în care instituția va răspunde solicitărilor pentru transparență și responsabilitate, esențiale în prevenirea și combaterea fenomenului de bullying.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro